CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pestera lui Adam





   

 

ASEZARE:
Pestera lui Adam este situata pe versantul drept al Cernei, sub varful Ciorici, aproape de pestera Hotilor, localitatea Herculane. Este denumita astfel, dupa descoperitorul ei, Nicolae Adam; in unele studii apare ca si "pestera calda de la Herculane";

 
 
 
 

DESCRIERE:
Pestera incepe printr-un aven de 11 m ; este fosila, dezvoltata pe un sistem de fracturi si fete de strat si masoara 212 m (27 m denivelare maxima).
Cand nu ies aburi densi si calzi cu miros iute de guano, prin deschiderea circulara cu diametrul de peste 2 m se distinge foarte bine fundul avenului. Coborand verticala usor surplombata la inceput ajungem intr-o salita in podeaua careia se deschid trei puturi si o galerie scunda si puternic descendenta. Aceasta galerie ne conduce in Sala cu Piele de Leopard. Din capatul salii, intrand la dreapta printr-o gaura stramta si tarandu-ne printr-o baltoaca cu apa de condensare calda de pana la 43°, patrundem in galeria cu Aburi care dupa cateva zeci de metri da in Sala Terminala. Aburii fierbinti pana la 45°, pulsand intermitent, impiedica adesea inaintarea pana in sala, mai ales ca pe alocuri tavanul e lasat, fortandu-ne la un taras printr-o mocirla gelatinoasa.
Din Sala cu Piele de Leopard, executand un taras la stanga printr-o alta gaura stramta aflata in fata celeilalte, ajungem in Galeria cu Guano apoi, dupa o gatuitura, in Sala cu Guano, care se termina in fund de sac. In drumul spre iesirea din pestera aburii transforma cea mai mare parte a Galeriei si Salii cu Guano intr-o punga cu aer cald, care, in capatul vestic, are 29° iarna si 31° vara. De altfel, aici umezeala este foarte mare, uneori maxima, iar curentii de aer practic nu ajung, in aceste conditii, care amintesc pe cele ale pesterilor din zona tropicala, mai multe specii de lilieci (indeosebi rinolofi) formeaza colonii masive prin aprilie-mai, iar dupa ce si-au crescut puii pleaca prin octombrie-noiembrie. Intrind vara in aceasta parte a pesterii starnim o agitatie si o forfota de nedescris, riscand sa fim loviti usor cu aripile peste fata. Podeaua este acoperita cu un depozit de guano gros de peste 3 m. Peretii si tavanul sunt putin concretionati (slabe scurgeri parietale, odontolite, stalactite), prezentand mai degraba hieroglife si ,,piele de leopard”.
Aceasta pestera incalzita de aburii fierbinti veniti, din adancuri ridica interesante probleme legate nu numai de originea ei ci si de formarea unor concretiuni nemaiintalnite in alte pesteri, precum si de studierea faunei in conditii climatice de „pestera tropicala”. Este vorba de crusta gelatinoasa, galbuie, care acopera complet peretii si planseul Galeriei cu Aburi si de niste stalactite, de asemenea gelatinoase, lungi de 4-8 cm si groase de pana la 1 cm, care penduleaza la suflarea aburului incins, in ce priveste fauna, un interes deosebit il prezinta aceea care traieste in guano, dand nota caracteristica pesterii. Aici exista putine specii (printre care un acarian, probabil relict tropical) care au putut rezista la conditiile cu totul particulare, dar care se dezvolta in numar impresionant. Ca si in pesterile cu punga de aer cald si cu mult guano din regiunile tropicale, fauna troglobionta este cantonata mai ales in zona dinspre intrare, unde conditiile de viata seamana cu cele din pesterile obisnuite (specii de crustacei terestri si paianjeni, unele noi, descrise de aici).

 

ISTORIC:
Intrarea este cunoscuta unor locuitori din Baile Herculane datorita aburilor densi pe care pestera ii emana intermitent in anotimpul rece. Prima mentiune apare in lucrarea lui M. Pascu (1967) care o figureaza pe o harta hidrogeologica si face referiri la ea in text. Pestera a intrat in atentia cercetatorilor de la Institutul de speologie „Emil Racovita” din 1970, cand N. Adam, care lucra pe atunci la administratia bailor, le-a adus la cunostinta ca a identificat exact locul in care se afla intrarea. I. Povara, G. Diaconu si C. Goran au inceput sa faca de indata cercetari de speologie fizica si sa ridice planul topografic, iar V. Decu, A. Negrea si St. Negrea, cercetari de biospeologie. Cam in aceeasi perioada pestera a fost vizitata de speoamatorul Ilie Pompiliu din Lugoj care a publicat unele observatii facute in pestera.

 

 


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook