ASEZARE:
Orasul este situat in partea de vest a Romaniei, pe cursul Crisului Alb, intre Muntii Zarand si Muntii Codru Moma.
ACCES:
Orasul Ineu este nod rutier fiind traversat de DN79A si poseda legatura de cale ferata.
DESCRIERE:
Orasul Ineu se afla la 55 km nord-est de municipiul Arad. Din punct de vedere administrativ, de orasul Ineu apartine si satul Mocrea (atestat c. 1160). Ineul este poarta de intrare in Tara Zarandului.
Potentialul turistic al orasului este unul de exceptie. Cetatea Ineului, ansamblul arhitectural din centrul istoric al orasului, Poiana cu narcise din Padurea Rovina si Balta Rovina sunt obiective turistice de prim rang care nu trebuie ocolite de turistii care viziteaza aceasta parte de tara.
ISTORIC:
Istoria medievala a Ineului se suprapune cu istoricul cetatii, situata pe Calea Traian, opera a arhitecturii Renasterii tarzii. Aici inca din 1295 este atestata documentar o fortareata ridicata in centrul unui cnezat romanesc. Mai tarziu importanta cetatii creste, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate.
Adevarata importanta o capata insa dupa 1541, odata cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom si cand, alaturi de Caransebes, Lugoj si Oradea, devine o veriga de aparare insemnata in centura vestica de aparare antiotomana a celor trei tari romane. In 1566, dupa o rezistenta eroica, este cucerita de otomani. In 1595, armatele ardelene cauta sa recucereasca campia Aradului.
Tocmai in timpul recuceririi Bucurestilor, a sosit vestea ca trupele ardelenesti au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomana a fost silita sa capituleze.
In noiembrie 1599, ca urmare a victoriei de la Selimbar, cetatea intra sub stapanirea lui Mihai Viteazul. Parcalabul trimis din Tara Romaneasca exercita jurisdictie in tot cuprinsul comitatului Zarand. In lupta, garnizoana Ineului participa la batalie alaturi de Mihai Viteazul. Peste cateva luni marele voievod trece prin aceste parti in drum spre Praga, pentru a duce tratative cu imparatul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvana impotriva domnitorului.
Dezvoltarea tehnicii militare, in special a artileriei, reclama constructia cetatii potrivit noilor conditii de lupta. De aceea, incepand cu anul 1645, lucrarile se executa sub conducerea lui Gavril Haller, asa cum o arata placa asezata atunci pe poarta cetatii. Acesta studiase arhitectura militara in Italia si adopta solutii originale adecvate stilului Renasterii tarzii.
Cetatea se compunea de fapt din doua elemente. Primul, cetatea interioara cu doua nivele, existenta pana astazi, are forma de patrat, la colturi fiind strajuita de patru bastioane circulare etajate, care permiteau actiunea eficace a artileriei, inca vazandu-se urmele unor deschizaturi adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat in exterior, la o distanta de cateva sute de metri, forma braul de ziduri din piatra, tot in forma de patrat, cu bastioane la colturi. Din acestea nu ne-au ramas decat putine urme, intre care se remarca ramasitele bastionului dinspre Crisul Alb, situat in gradina scolii. Zidurile erau inconjurate din trei parti de santuri cu apa, pe cea de a patra latura curgand Crisul Alb. Cucerita in 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanta lui si de Miron Costin, acestia o stapanesc pana la sfarsitul secolului, cand este cucerita de catre trupele habsburgice.
Dupa o scurta perioada de folosire de catre granicerii mureseni (1700 – 1745), cetatea este lasata in parasire, doar cea interioara fiind refacuta pe la 1870, in mare masura deformata. In aceasta perioada, Ineul devine un important centru economic, politic si cultural. Aici se afla o resedinta episcopala ortodoxa (secolul XVI – XVII). Tot aici era un puternic centru cultural romanesc, unde se pare ca se editau si carti. Pana in mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserica, probabil edificata din lemn, in care exista un potir cu initialele "M KO" (probabil Matei Corvin), donatorul si protectorul cu chipul lui in armura medievala sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) si chipul Mantuitorului pe cruce.